Dimineața, când îți începi ziua de antreprenor, cheia de la mașină ajunge uneori să fie mai importantă decât cheia de la birou. Te urci, pornești, te gândești la clientul de la 9, la furnizorul care întârzie și la omul tău care a rămas fără marfă. Mașina nu e doar transport, e ritmul în care îți trăiești afacerea.
Aici se rupe filmul pentru multe firme mici: alegerea nu e doar între două produse financiare, ci între două moduri de a-ți organiza viața și banii. Îți iei un angajament pe termen lung și cumperi liniște, sau păstrezi flexibilitatea și plătești doar când ai nevoie. Și mai e ceva, de care nu vorbește nimeni în prima discuție: cât de mult te ajută decizia asta să rămâi liber, nu blocat într-un contract care te strânge la gât când piața se răcește.
Mașina ca decizie de cashflow, nu ca trofeu
Am văzut antreprenori care se uită la mașină ca la o recompensă pentru munca lor. Îi înțeleg, e omenesc, îți place să simți că ai reușit. Doar că firma mică trăiește și moare după cashflow, nu după imagine.
Dacă te uiți la bani cum mă uit eu, întrebarea devine simplă, aproape brutală. Mașina îți aduce bani, sau îți mănâncă bani în fiecare lună? Iar dacă îți mănâncă bani, cât de sigur e că vei avea mereu de unde să o hrănești.
O firmă mică nu are luxul să greșească de zece ori până nimerește o formulă bună. O greșeală cu o mașină scumpă, pe un contract rigid, te poate ține prins într-un ciclu în care muncești doar ca să plătești următoarea rată. Și, sincer, asta seamănă prea mult cu ceea ce eu numesc cursa șobolanului, doar că pe patru roți.
Ce cumperi, de fapt, când iei o mașină pe firmă
În teorie, cumperi mobilitate. În practică, cumperi timp, predictibilitate, risc transferat sau risc păstrat, depinde de contract. Și cumperi stres sau lipsa lui, uneori fără să-ți dai seama.
Într-o firmă mică, stresul e o monedă. Dacă dai stresul jos din umerii tăi și îl pui în contract, plătești pentru asta. Dacă nu îl pui în contract, îl plătești altfel, în zile pierdute, în telefoane, în reparații făcute pe fugă.
Termenii care ne încurcă și de ce contează
În România, mai ales, limbajul e o junglă mică, dar deasă. Unii spun închiriere și de fapt vorbesc despre o formă de leasing operațional, alții spun leasing operațional și îți oferă ceva ce seamănă cu o închiriere pe termen lung. Dacă nu ești atent, compari mere cu pere și te miri că prețurile nu se potrivesc.
Când vrei să înțelegi repede și fără bătăi de cap, ajută să pui în minte o linie clară, chiar dacă piața o amestecă. Diferența dintre leasing operațional și închiriere auto începe, în general, de la durata contractului și de la pachetul de servicii care vine la pachet cu mașina. Apoi se vede în rigiditate, în costul pe lună și în felul în care sunt împărțite riscurile.
Două produse care par identice până când apare o problemă
Când totul merge bine, ambele soluții arată decent. Mașina pornește, ajungi la client, plătești factura lunară, îți vezi de treabă. Diferența reală apare când se strică ceva, când ai nevoie de altă mașină urgent, când firma trece printr-o lună proastă sau când, pur și simplu, îți schimbi planul.
Și, cum se întâmplă mereu în business, problemele nu te întreabă dacă ai timp. Vin într-o zi de miercuri, la prânz, când ai trei livrări și un call cu un client mare. Atunci îți dai seama dacă ai cumpărat doar o mașină sau ai cumpărat un sistem.
Leasingul operațional, privit cu ochi de antreprenor
Leasingul operațional este, de obicei, o relație pe termen mediu sau lung. Nu devii proprietar, folosești mașina, iar plățile sunt gândite ca o taxă de utilizare, nu ca o investiție într-un activ. Pentru multe firme mici, asta sună bine, fiindcă nu îți imobilizezi capitalul.
Îmi place să privesc leasingul operațional ca pe un acord de tip: eu îmi păstrez banii să producă bani în altă parte, tu îmi dai mobilitate și îți asumi o parte din griji. E un schimb simplu. Dar, ca în orice schimb, detaliile fac diferența, iar detaliile stau în contract.
Predictibilitatea lunară și liniștea din spatele ei
Pentru o firmă mică, un cost fix are un avantaj mare. Îți construiești bugetul, știi cât te costă mașina, poți să calculezi cât trebuie să facturezi ca să rămâi pe plus. Asta e aur când nu ai departament financiar, ci ai un caiet, un Excel și multă muncă.
În leasingul operațional, de multe ori ai într-o singură rată mentenanța și reparațiile obișnuite, plus anvelopele. Uneori intră și asigurările, iar în unele pachete primești și mașină la schimb. Nu înseamnă că nu plătești pentru ele, înseamnă că nu te mai lovești de ele pe neașteptate. Îți cumperi previzibilitate.
Și previzibilitatea are o valoare reală, pentru că te lasă să iei decizii mai bune. Când știi că nu te trezești cu o factură de service exact în luna în care clientul mare întârzie plata, dormi mai bine. Nu sună ca o lecție de finanțe, dar e una.
Cine poartă grijile și cine poartă riscul
Într-un contract bun de leasing operațional, furnizorul preia o parte din riscurile de operare. Dacă se strică ceva, ai proceduri, ai programare, ai rețea de service, ai reguli clare. Pentru o firmă mică, asta poate însemna să nu îți pierzi o zi întreagă alergând după mecanici.
Apoi e partea pe care oamenii o uită: riscul de revânzare. Dacă ai cumpărat o mașină, la final ești și comerciant, pentru că trebuie să o vinzi sau să o ții și să îmbătrânească în curte. În leasing operațional, de regulă, returnezi mașina și nu te mai interesează ce preț are pe piață.
Totuși, riscul nu dispare, doar se mută. Se mută în reguli de utilizare, în kilometri, în uzură acceptată și în faptul că ieșirea din contract poate costa. Aici se joacă, de fapt, maturitatea deciziei.
Kilometrii și uzura, partea care te poate surprinde
În multe contracte, ai un număr de kilometri anual. Dacă îi depășești, plătești. Dacă ești sub, uneori nu primești nimic înapoi, deci ai plătit pentru ceva ce nu ai folosit.
Uzura e un subiect delicat, pentru că pare banal până când predai mașina. Atunci afli că o zgârietură care ție ți se părea mică poate fi considerată dauna. Nu zic că furnizorii sunt răi, zic doar că regulile lor sunt standardizate, iar tu ești, probabil, prea ocupat ca să citești fiecare anexă.
Într-o firmă mică, mașina e uneori condusă de mai mulți oameni. Un angajat mai grăbit, un colaborator, poate chiar tu într-o zi proastă. Dacă disciplina de utilizare nu e bună, leasingul operațional te poate taxa la final, iar surpriza nu e plăcută.
Rigiditatea: când liniștea devine lanț
Leasingul operațional funcționează excelent când businessul tău e relativ stabil. Ai un traseu, ai clienți, ai estimări destul de clare. Dar dacă firma ta trăiește din proiecte scurte, de tip azi e bine, mâine nu știu, contractul lung poate să te încurce.
Am văzut firme care au luat două mașini pentru că aveau un proiect mare, apoi proiectul s-a terminat mai repede. Ratele au rămas. De aici începe negocierea, nervii, încercarea de a găsi pe cineva să preia contractul sau de a suporta costuri de reziliere.
Nu spun să fugi de leasing operațional, spun să îl folosești cu ochii deschiși. E ca un abonament bun, dar dacă nu îl mai folosești și tot îl plătești, devine o gaură în buget. Și o gaură mică, lună de lună, poate să îți mănânce profitul fără să te anunțe.
Închirierea auto, când ai nevoie de aer și flexibilitate
Închirierea auto, în sensul clasic, e mai aproape de ideea de a lua o mașină când ai nevoie și de a o lăsa când nu mai ai nevoie. Poate fi pe o zi, pe o săptămână, pe o lună. Uneori există și închirieri pe termen mai lung, dar logica de bază rămâne flexibilitatea.
Pentru o firmă mică, flexibilitatea e uneori mai valoroasă decât un preț mai mic. Dacă nu ai certitudini, dacă ești în creștere sau în schimbare, să nu fii legat e o formă de putere. Nu plătești pentru un viitor pe care încă nu îl ai.
Când închirierea e alegerea naturală
Dacă ai nevoie de mașină doar ocazional, pentru deplasări la clienți, pentru evenimente, pentru perioade aglomerate, închirierea își face treaba. Nu îți încarcă bilanțul, nu îți încarcă mintea, și asta contează. Închiriezi, folosești, returnezi, ai terminat.
Mai e un caz interesant, pe care îl văd des la firmele mici: faza de test. Vrei să vezi dacă echipa chiar are nevoie de mașină, sau doar ți se pare. Închirierea te lasă să verifici fără să te arunci într-un angajament de ani.
Și mai este un detaliu de viață reală: sezonul. Unele afaceri au vârfuri, altele au luni moarte. Închirierea te lasă să fii elastic, adică să te întinzi când vin banii și să te strângi când nu vin.
Flexibilitatea are prețul ei, chiar dacă nu îl vezi imediat
Închirierea pe termen scurt pare simplă, dar poate deveni scumpă dacă ajungi să o faci continuu. Plătești confortul de a putea opri oricând. Furnizorul își asumă că tu poți pleca mâine, așa că își pune riscul în tarif.
Mai e și disponibilitatea. În perioade aglomerate, de sărbători, vara, când toată lumea vrea mașini, s-ar putea să nu găsești ce îți trebuie. Atunci improvizezi, iei alt model, altă clasă, plătești mai mult și îți strici planul.
În plus, închirierea cere disciplină de operare. Trebuie să ții evidențe, să faci recepții, să verifici mașina, să te asiguri că nu plătești daune pe care nu le-ai produs. Nu e complicat, dar e încă un lucru pe lista ta, iar lista ta e deja lungă.
Când închirierea devine, fără să vrei, o formă de amânare
Uneori, antreprenorii folosesc închirierea ca pe o pauză mentală. Nu vor să decidă, așa că închiriază la nesfârșit. E ca atunci când spui, cu jumătate de gură, nu știu încă și speri că problema se rezolvă singură.
În business, amânarea costă. Dacă închirierea se repetă lună de lună și devine o rutină, s-ar putea să plătești mai mult decât ai plăti într-un leasing operațional bine negociat. Iar diferența se scurge din profit, încet, fără dramatism, ceea ce e chiar mai periculos.
Partea fiscală și contabilă, pe înțelesul tuturor
Știu, partea asta nu e preferata nimănui. Totuși, o firmă mică nu are voie să ignore fiscalitatea, pentru că statul nu ignoră firma mică. Dacă ai ales o soluție bună operațional, dar o gestionezi prost fiscal, pierzi bani degeaba.
Voi vorbi simplu și practic, fără să mă prefac că fiecare firmă e identică. Unele sunt plătitoare de TVA, altele nu. Unele folosesc mașina exclusiv în scop economic, altele o folosesc și personal, chiar dacă nu recunosc mereu.
Regula de 50% și de ce apare în discuție aproape mereu
În România, pentru autoturismele folosite și în scop personal, și în scop de firmă, apare des limitarea de deductibilitate. În practică, multe cheltuieli legate de mașină se deduc doar în proporție de 50%, tocmai fiindcă utilizarea e mixtă. Aceeași logică se vede și la TVA, unde deductibilitatea poate fi limitată.
Ce înseamnă asta în viața reală. Dacă plătești rate de leasing operațional sau facturi de închiriere și mașina nu este folosită exclusiv pentru activitate economică, s-ar putea să nu îți deduci integral cheltuiala și TVA-ul. Nu e un capăt de lume, dar îți schimbă calculul de cost.
Dacă mașina e folosită strict în firmă și poți demonstra asta, atunci discuția se schimbă. Aici intră foi de parcurs, politici interne, reguli, uneori GPS, și depinde mult de cum lucrezi și cât de riguros ești. Unii antreprenori sunt foarte organizați, alții sunt mai, cum să zic, pe instinct.
Leasing operațional și închiriere: fiscal, seamănă mai mult decât crezi
Din punct de vedere al facturii, ambele pot arăta ca o chirie pentru utilizarea mașinii. Adică plătești pentru folosire, nu pentru proprietate. Asta e o diferență importantă față de leasingul financiar, care are altă logică.
Pentru o firmă mică, concluzia practică e că nu doar produsul contează, ci modul în care folosești mașina. Dacă o folosești mixt, limita de 50% intră în scenă indiferent că îi spui leasing operațional sau închiriere. Dacă o folosești exclusiv în scop economic și ai dovezi, poți ajunge la deductibilitate integrală.
Și încă un detaliu: dacă nu ești plătitor de TVA, toată discuția despre deducerea TVA dispare. Dar costul rămâne, pentru că TVA-ul devine, practic, parte din prețul tău. Când ești mic, uneori ești tentat să nu fii plătitor de TVA, dar asta e o altă discuție, cu avantajele și dezavantajele ei.
IFRS 16 și bilanțul, dacă te lovești de el
Majoritatea firmelor mici din România raportează după reglementări contabile locale, nu după IFRS. Totuși, dacă lucrezi cu investitori, dacă ești într-un grup, dacă ai audit pe IFRS, atunci leasingurile pot apărea în bilanț ca drept de utilizare și datorie. Aici se schimbă fotografia financiară, chiar dacă cashflow-ul lunar rămâne același.
De ce contează asta. Pentru că banca, investitorul sau partenerul care se uită la situațiile tale poate vedea mai multe datorii. Iar tu trebuie să fii pregătit să explici că nu e vorba de o datorie clasică, ci de efectul contabil al unui contract de utilizare.
Dacă firma ta e mică și nu a auzit niciodată de IFRS 16, probabil că nu e cazul să îți faci griji. Dar e bine să știi că lumea se uită la tine diferit în funcție de standarde. Când crești, genul ăsta de detalii ajunge să conteze.
Cum alegi, fără să te minți, între cele două
Îmi place o întrebare pe care o folosesc de ani întregi când apare o decizie cu bani: ce problemă rezolvă asta, concret, în viața mea. Dacă nu rezolvă o problemă reală, e doar o dorință ambalată frumos. Iar o firmă mică nu are nevoie de dorințe, are nevoie de soluții.
Apoi vine întrebarea care poate să doară puțin, dar e sănătoasă: dacă mâine mi se strică piața, pot să duc acest angajament. Mulți oameni spun rapid: da, sigur. Și apoi, la prima lună cu încasări întârziate, descoperă că de fapt spuneau asta ca să se simtă bine.
Povestea unei firme de servicii locale, care lucrează zilnic pe teren
Dacă ai instalatori, tehnicieni, echipă de mentenanță, livrări zilnice în oraș, mașina e parte din mecanism. Fără ea, nu produci. Într-un astfel de business, predictibilitatea contează, iar downtime-ul e scump.
În scenariul ăsta, leasingul operațional are sens pentru că îți scade din surprize. Îți pune costurile într-o rată și îți dă acces la service, la gestionare, la un sistem. Nu mai ești tu omul care caută anvelope în mijlocul săptămânii.
Dar, atenție, chiar și aici, nu aș lua un contract mai mare decât pot duce în lunile slabe. E tentant să îți iei mașini mai multe, mai noi, mai arătoase. Doar că profitul nu se face din arătos, profitul se face din utilizare eficientă.
Povestea unei firme de consultanță, cu deplasări rare și imprevizibile
Dacă majoritatea muncii tale e la laptop, iar deplasările sunt când și când, închirierea e adesea mai logică. Ai nevoie de mașină pentru întâlniri, pentru conferințe, pentru vizite ocazionale. Nu ai nevoie de ea ca să produci zilnic.
În plus, consultanța are o doză de incertitudine. Un contract mare te poate face să arăți solid, dar poți avea și luni în care nu se întâmplă mare lucru. Închirierea te lasă să ai mobilitate fără să îți pui un cost fix pe cap.
Și e un bonus psihologic, pe care puțini îl recunosc: nu te atașezi de mașină. Nu devine identitatea ta. Te urci, îți faci treaba, o returnezi, și rămâne doar businessul.
Povestea unui mic e-commerce, cu livrări și retururi
La e-commerce, jocul e pe marjă. Fiecare leu contează, iar costurile logistice pot să îți mănânce profitul. Dacă ai volum constant, o mașină dedicată, pe termen mai lung, are logică, pentru că poți calcula cost per livrare.
Dacă însă volumul sare, ba e mult, ba e puțin, închirierea te ajută să te adaptezi. Poți să iei o dubă pentru o săptămână în care ai o campanie, apoi să revii la normal. Îți păstrezi elasticitatea.
În practică, multe firme mici fac un amestec. Au o mașină stabilă pentru operațiuni și închiriază suplimentar când e nevoie. Nu e o rușine să combini, e doar o formă de a-ți potrivi resursele cu realitatea.
Povestea unui startup, unde viitorul se schimbă la două luni
Startupurile sunt frumoase și haotice. Azi ai o direcție, mâine pivotezi. Într-un asemenea mediu, contractele lungi pot să fie o povară.
Aici, închirierea are un avantaj clar: te lasă să nu te legi. Chiar dacă plătești mai mult pe termen scurt, câștigi libertatea de a te reorganiza rapid. Libertatea asta poate valora mai mult decât o reducere de câteva procente la rată.
Dacă totuși ai nevoie de mașină zilnic, poți să te uiți la formule de leasing operațional mai scurte sau mai flexibile. Piața se mișcă și apar pachete adaptate, dar trebuie să cauți. Și să citești cu atenție, chiar dacă îți vine să sari peste pagini.
Detaliile contractuale care decid experiența, nu reclama
Mulți semnează entuziasmați. Vânzătorul e amabil, broșura e lucioasă, rata arată ok. Abia după câteva luni încep să apară întrebările.
Una e să ai cost predictibil, alta e să ai cost predictibil cu limite stricte. Dacă ai limită de kilometri, trebuie să știi realist câți faci. Nu câți speri că faci, nu câți ai făcut într-un an perfect, ci câți faci într-un an normal, cu urgențe și ocoluri.
Închirierea, pe de altă parte, poate veni cu garanții, cu depozite, cu asigurări care au franșize. Dacă nu te uiți la franșiză, poți să crezi că ești acoperit complet, iar apoi să descoperi că plătești din buzunar la o zgârietură mai serioasă. Nu e o tragedie, dar e un cost care îți schimbă calculele.
Mai e și partea de disponibilitate. În leasing operațional, mașina e a ta, în sensul de utilizare, știi că e acolo. În închiriere, mașina depinde de stoc, de sezon, de rezervări. Dacă firma ta are nevoie de certitudine, să nu te trezești fără mașină e important.
O observație personală despre control și libertate
În lumea banilor, mulți oameni confundă proprietatea cu controlul. Ei cred că dacă dețin un lucru, îl controlează. Uneori e invers: lucrul îi controlează pe ei, prin costuri, prin reparații, prin timp consumat.
Eu prefer să mă întreb: cine controlează timpul meu și cine controlează cashflow-ul meu. Dacă o soluție îmi protejează timpul și îmi păstrează banii disponibili pentru afacerea mea, o iau în serios. Dacă o soluție îmi ia libertatea și mă obligă să muncesc doar ca să o plătesc, devine suspectă.
Asta e, de fapt, miezul deciziei pentru o firmă mică. Nu mașina, nu marca, nu dotările. Ci dacă alegerea te apropie de o afacere care îți servește viața sau de o viață care îți servește facturile.
Un mod simplu de a-ți face singur calculele, fără să devii contabil
Poți să te pierzi în teorii. Mai bine te întorci la întrebări simple: cât mă costă pe lună, în total, cu tot cu TVA dacă îl suport, cu tot cu combustibil, cu tot cu timp pierdut. Apoi te întrebi cât produce mașina, direct sau indirect, în aceeași lună.
Dacă mașina te ajută să faci livrări care aduc venituri, e mai ușor de măsurat. Dacă mașina te ajută să ajungi la clienți și să închizi contracte, e mai greu, dar tot poți estima. Ideea e să nu te minți cu estimări romantice.
Și mai e un truc mental pe care îl folosesc des: în loc să spui automat nu-mi permit, întreabă-te cum ți-ai putea permite, fără să îți sacrifici libertatea. Poate răspunsul e leasing operațional, poate e închiriere, poate e să nu iei nimic încă. Uneori, cea mai bună decizie e să amâni până când cifrele devin clare.
Cât te costă cu adevărat mașina, dincolo de rata de pe ofertă
Când cineva îmi spune rata e bună, eu mă uit la el și mă gândesc: bună pentru cine. Rata e doar eticheta de pe raft, iar viața e plină de costuri care nu stau pe etichetă. Dacă nu le pui pe toate pe masă, iei o decizie pe jumătate, iar jumătățile în finanțe sunt scumpe.
În leasing operațional, tentația e să crezi că rata include tot și deci ai terminat. De multe ori include mult, dar nu include modul în care tu folosești mașina. Dacă alergi mult, dacă o conduci prin șantiere, dacă ai drumuri lungi pe autostradă, uzura și kilometrii încep să conteze.
În închiriere, tentația e inversă. Crezi că plătești doar pentru zile și gata. Apoi apar garanții, apar asigurări cu franșiză, apar taxe pentru predare în alt oraș, apar ore suplimentare, și brusc factura nu mai arată ca în reclama de pe site.
Costul timpului, cel mai ignorat cost dintr-o firmă mică
Să fim serioși, timpul tău e deja împărțit în prea multe felii. Dacă ai mașina ta, fie ea cumpărată sau luată pe leasing, ajungi să gestionezi service-uri, programări, anvelope, accidente minore. Poate nu zilnic, dar exact când nu ai chef.
Un contract de leasing operațional full service, făcut bine, îți ia din povara asta. Nu înseamnă că dispar complet telefoanele, dar dispar multe decizii mărunte. Iar deciziile mărunte îți mănâncă energia mai mult decât ai crede.
Închirierea îți poate economisi timp când e rară și planificată. Dacă devine frecventă, începi să pierzi timp în rezervări, predări, verificări și discuții despre o zgârietură pe care nici nu ai văzut-o. Nu e ceva dramatic, doar că se repetă, iar repetarea se adună.
Costul capitalului blocat, partea pe care bancherii o înțeleg, dar antreprenorii o uită
O firmă mică moare rar din lipsă de profit. Moare des din lipsă de cash. De asta, când iei o decizie auto, întrebarea reală e ce bani îți blochezi și ce bani îți păstrezi liberi.
Dacă ai da un avans mare pentru o mașină, banii aceia nu mai sunt disponibili pentru stoc, pentru marketing, pentru oameni, pentru un discount negociat la furnizor. Într-o perioadă de creștere, banii liberi sunt o armă. Îți dau viteză.
Leasingul operațional îți păstrează, de regulă, mai mult cash în firmă la început. Închirierea îți păstrează și mai mult, dar te taxează prin preț pe zi sau pe lună. Aici nu există magie, doar un schimb între libertate imediată și cost total.
Asigurări, franșize și micile surprize care se întâmplă în trafic
Când vine vorba de mașini, oamenii vor să creadă că răul li se întâmplă altora. Și după aceea se trezesc cu o daună într-o parcare îngustă, într-o ploaie urâtă, când erau grăbiți. Viața nu are politețe.
În leasing operațional, asigurările sunt adesea incluse, dar nu înseamnă că tu nu ai nicio responsabilitate. Poți avea franșiză, poți avea reguli de raportare, poți avea obligația să repari în rețeaua lor. Dacă le încalci, costurile pot să cadă înapoi pe tine.
În închiriere, aproape întotdeauna discuția despre franșiză e crucială. Poți să fii tentat să iei varianta cea mai ieftină și să spui lasă că am grijă. Doar că un singur incident îți poate șterge economiile făcute la tarif.
Mai e și partea psihologică. Când mașina nu e a ta, oamenii au uneori o relaxare nepotrivită. Dacă firma ta dă mașina pe mâna mai multor șoferi, disciplina internă contează enorm, indiferent de soluție.
Finalul contractului, momentul adevărului
Mulți iau decizia și se gândesc doar la prima lună. Eu mă uit la final, fiindcă acolo se vede dacă ai ales inteligent. Când predai mașina într-un leasing operațional, intră în scenă standardele de uzură și evaluarea finală.
Dacă ai fost atent, ai făcut verificări periodice, ai reparat micile probleme la timp, momentul predării e liniștit. Dacă ai amânat și ai spus merge și așa, s-ar putea să plătești la final exact pentru această filozofie. Și e ironic, pentru că de multe ori oamenii amână tocmai ca să nu plătească.
În închiriere, finalul e de obicei mai rapid, mai ales la perioade scurte. Dar dacă închiriezi pe termen lung, apar și acolo evaluări, schimb de anvelope, discuții despre starea mașinii. Nu există soluție complet fără fricțiune, există doar fricțiune mai mică sau mai mare.
Tehnologia și regulile care se schimbă sub picioarele noastre
Piața auto nu mai e ca acum zece ani. Motoarele, taxele, zonele cu restricții, tendința spre electrificare, toate se schimbă. Pentru o firmă mică, riscul e să cumperi azi ceva care mâine se devalorizează mai repede decât ai planificat.
Aici, leasingul operațional are un avantaj conceptual. Nu rămâi cu mașina pe termen foarte lung, iar riscul de valoare reziduală nu e al tău. Închirierea are același avantaj, doar că e gândită pe termene mai scurte.
Dacă businessul tău depinde de acces în oraș, de exemplu livrări sau servicii în centru, merită să te gândești la ce fel de mașină îți oferă flexibilitate pe termen de câțiva ani. Nu e vorba de modă, e vorba de a nu-ți bloca opțiunile. Opțiunile sunt aur când ești mic.
Ce convine mai mult, în final, pentru o firmă mică
Dacă firma ta are utilizare constantă, are nevoie zilnic de mașină și vrea costuri stabile, leasingul operațional tinde să fie mai potrivit. Te ajută să planifici, îți scade surprizele, îți reduce timpul pierdut. Dar îți cere disciplină, pentru că ai un contract și reguli.
Dacă firma ta are nevoie ocazională, trăiește din proiecte, are sezonalitate sau e într-o perioadă de schimbare, închirierea te poate avantaja. Plătești mai mult pe unitatea de timp, dar nu îți pui un bolovan legat de picior. Pentru o firmă mică, bolovanii sunt periculoși.
Și dacă vrei o observație sinceră, una de om care a văzut multe: nu te îndrăgosti de o soluție financiară. Îndrăgostește-te de libertate și de cashflow. Restul sunt instrumente, iar instrumentele trebuie să lucreze pentru tine, nu tu pentru ele.
