Când spui că știi engleză, cel mai adesea te gândești la capacitatea de a comanda un hamburger în vacanță sau de a urmări un serial fără subtitrare.
Dar în clipa în care te trezești că trebuie să scrii un e-mail către un partener din străinătate, sau să te prezinți într-o ședință Zoom cu oameni din cinci țări diferite, parcă engleza aia „generală” nu mai pare suficientă.
Engleza pentru afaceri – sau Business English, cum i se spune prin cursuri – vine cu totul altfel: mai precisă, mai elegantă, mai orientată spre acțiune. Nu e doar un set de expresii „corporatiste”, cum s-ar zice pe scurt, ci e un mod întreg de a comunica. E despre cum spui lucrurile, dar și despre când, cui și în ce ton le spui.
Asta am realizat și eu după ce am început să lucrez cu echipe internaționale și am simțit că o simplă conversație devenea o provocare dacă nu eram atent la toate detaliile din jurul cuvintelor.
Ce se învață, de fapt, la un curs de Business English
Ca să-ți faci o idee mai clară: nu te duci la un astfel de curs ca să repeți „to be” și „to have”. Cursurile serioase încep de obicei cu partea vorbită. Dar nu cu dialoguri gen „How are you?” – ci cu simulări realiste, gen: cum dai o prezentare de produs, cum negociezi un contract sau cum îți prezinți ideile într-un call cu un board internațional.
Toate se învață practic, cu exemple, cu feedback. E mai degrabă un atelier de comunicare decât o lecție clasică.
Se face și vocabular, desigur, dar nu după metoda „repetă de zece ori”. Mai degrabă îl înveți natural, în contexte specifice – adică înveți cuvintele din marketing sau vânzări atunci când lucrezi pe un scenariu concret, nu dintr-o listă seacă.
Mie mi s-a părut mereu ciudat să memorez termeni fără să știu când o să-i folosesc, dar în cursurile astea toate vin firesc, pe măsură ce ai nevoie de ele.
Partea de scris e altă provocare. Când trebuie să compui un e-mail profesional în engleză, devine brusc limpede că nu e suficient să „traduci din română”. Tonul contează enorm. Cât de politicos ești, cum îți formulezi cererea, dacă mesajul tău e clar și direct sau pare ambiguu – toate astea se învață.
Și se rescriu, se corectează împreună, se învață din greșeli. Poate nu sună foarte sexy, dar e printre cele mai utile lucruri pe care le faci acolo.
Apoi mai e partea cu înțelegerea auditivă, pe care o subestimăm grav. Într-un call cu un coleg din India sau Australia, în care toți vorbesc repede și pe tonuri diferite, poți rămâne ușor pe dinafară.
Cursurile de Business English bune te expun la tot felul de accente, de conversații reale, de înregistrări autentice, nu doar la pronunția perfectă a profesoarei din manual.
Cursuri unu-la-unu, în echipă sau pe domenii? Ce alegi depinde de tine
Ce mi-a plăcut la formatul acestor cursuri e flexibilitatea. Dacă ai un program haotic sau nevoi foarte clare (gen: urmează să prezinți un proiect la Bruxelles), poți opta pentru sesiuni individuale. Acolo, totul e centrat pe tine, se lucrează pe materialele tale, pe jargonul din industria ta. E ca un coaching personalizat în limba engleză.
Dar sunt și cursuri de grup, care aduc un alt tip de energie. E ceva special când te antrenezi cu alți oameni care se află în situații similare. Se creează o atmosferă mai relaxată, apar schimburi de idei și e genul de învățare care „se prinde” prin expunere. Eu, una, am învățat enorm din greșelile altora și din felul în care colegii își construiau răspunsurile.
În unele firme mai mari, există chiar cursuri dedicate unui anumit departament. De exemplu, cei din customer service pot avea un training special pentru cum se vorbește cu clienții internaționali. Sau echipele de HR învață să redacteze anunțuri de angajare și oferte în engleză. Și da, există și formate intensive, când ai doar câteva zile să te pui pe picioare. Sunt solicitante, dar eficiente dacă ești în criză de timp.
Ce nu învață Google Translate: nuanțele culturale
Uite o chestie la care nu m-aș fi gândit înainte: cum modul în care comunici ține și de cultura interlocutorului. La un moment dat, am trimis un e-mail unui britanic și mi-a răspuns politicos, dar distant.
După curs, am înțeles că formulările mele erau prea directe pentru stilul lor. Aparent, un simplu „Can you do this?” poate suna prea abrupt. În loc, ei preferă „Would you mind having a look at this when you get the chance?” – adică mult mai rotunjit, chiar dacă mesajul e același.
În cursuri se discută fix astfel de situații. Nu învățăm doar „cum se zice corect”, ci și „cum se spune ca să nu deranjezi”. Se fac simulări interculturale, se analizează stiluri de comunicare din diverse regiuni și, sincer, îți dă un soi de înțelepciune practică. Nu știu dacă toată lumea e la fel de pasionată de nuanțe, dar mie mi s-a părut fascinant cât de mult contează un cuvânt spus la momentul potrivit.
Tehnologia nu înlocuiește profesorul, dar îl ajută
Ce mi s-a părut grozav la cursurile recente e integrarea tehnologiei. Nu mai stai cu un manual prăfuit și un CD audio. Totul e interactiv: jocuri, podcasturi, clipuri video, platforme online cu feedback instant. Poți chiar să-ți asculți propriile sesiuni înregistrate, ca să vezi unde ai greșit sau ce ai spus bine.
Mărturisesc că, la început, ideea de a mă asculta vorbind în engleză mă crispa, dar cu timpul am început să observ progrese reale.
Te ajută și faptul că poți învăța oriunde: în pauza de prânz, în tren sau seara, când te relaxezi. Îți dă un sentiment de autonomie, ceea ce contează enorm dacă ai un stil de viață haotic.
Cum știi că ai progresat? Nu doar din teste
Sunt tot felul de metode prin care îți evaluezi nivelul. Unele centre folosesc teste clasice, altele preferă scenarii realiste: scrii un e-mail, susții o prezentare, primești feedback. Ce mi s-a părut util e feedback-ul ăla uman, nu doar scorurile de pe foaie. Un trainer care îți spune „ai fost convingător, dar ai ezitat la formularea concluziei” te ajută mai mult decât un 7,80 la gramatică.
Și da, la final poți primi un certificat, fie intern, fie recunoscut internațional – gen Cambridge BEC. E util mai ales dacă vrei să-l atașezi la CV sau să-l prezinți în companie pentru o promovare. Dar dincolo de diplomă, satisfacția reală e când observi că răspunzi mai ușor într-o ședință sau că nu mai transpiri când trebuie să redactezi o ofertă.
Cine are nevoie de astfel de cursuri? Poate mai mulți decât credem
Mi se pare că multă lume nu-și dă seama cât de util poate fi un astfel de curs până nu ajunge într-o situație în care chiar are nevoie. Fie că ești student și vrei să aplici la un internship afară, fie că ești la mijlocul carierei și ai ocazia să lucrezi cu parteneri internaționali, fie că ai propria ta firmă și vrei să atragi clienți din alte țări – engleza de afaceri nu mai e un moft.
Nu știu dacă e așa pentru toată lumea, dar din ce am observat eu, oamenii care se exprimă bine în engleză capătă mai repede încrederea celorlalți. Nu vorbesc doar de fluență, ci și de claritate, de echilibru în ton, de naturalețe. E un soi de autoritate calmă care vine când știi ce spui și cum s-o spui.
Și apropo, mi s-a părut interesant că cursurile de limba engleză ILSC pentru copii pun deja bazele pentru genul ăsta de comunicare. Adică nu sunt doar despre culori și animale, ci despre învățarea unui limbaj activ, realist, cu scenarii care chiar contează. Genul de abordare care, în timp, construiește o relație sănătoasă cu limba și cu ideea de a te exprima liber.
Să zicem că nu e doar despre limbă. E despre tine, în versiunea ta mai sigură
La final, cred că merită spus asta: cursurile de Business English nu sunt doar lecții de vocabular sau gramatică. Sunt, de fapt, un exercițiu de identitate. Înveți cum să te exprimi într-un mod care să te reprezinte, fără să-ți pierzi naturalețea, dar cu un plus de claritate și forță.
Și dacă mă întrebi pe mine, în vremurile astea în care totul se mută online, granițele dispar, colaborările sunt globale și competiția e uriașă, abilitatea de a vorbi bine în engleză – în context profesional – nu e doar un avantaj. E un fel de superputere tăcută. Una care deschide uși fără să bată zgomotos în ele.
