Incidentele atribuite Rusiei în Europa devin din ce în ce mai îndrăznețe, incluzând atacuri asupra infrastructurii, drone intrate în spațiul aerian al NATO și confruntări pe mare. Guvernele europene recunosc tot mai des responsabilitatea Moscovei și își întăresc măsurile de apărare. Întrebarea crucială rămâne însă: ce acțiune ar putea determina Kremlinul să se oprească?
O analiză realizată de Kiev Independent sugerează că, deși Europa reușește să limiteze efectele acestor incidente, nu a găsit încă o metodă eficientă de descurajare. De asemenea, statele aliate nu au stabilit clar ce atac ar constitui o linie roșie și ce reacții ar urma depășirii acesteia.
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, interferențele în alegeri, atacurile cibernetice, bruiajul GPS și campaniile de dezinformare erau deja familiari pentru statele NATO. De atunci, acțiunile atribuite Rusiei s-au intensificat semnificativ, un studiu indicând 151 de incidente în Europa între începutul invaziei și martie 2026.
Printre recentele evenimente se numără descoperirea unor drone cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, într-un presupus complot de sabotaj orchestrat de Moscova. Articolul menționează și incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al unor țări NATO, precum și un incident în care o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare către un elicopter militar danez.
Autoritățile germane au acuzat oficial Rusia de organizarea unui atac fizic asupra infrastructurii din Germania, referindu-se la incidentul de la Leipzig. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații din Estonia, a afirmat că termenul „război hibrid” minimalizează realitatea și a îndemnat liderii europeni să abordeze tema „terorismului sponsorizat de stat”. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a declarat că această campanie prezintă „toate semnele terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Scopul acestor atacuri este de a crea panică, de a perturba sprijinul pentru Ucraina și de a testa limitele reacției Moscovei, conform oficialilor și experților citați de publicație.
Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, a subliniat existența unui „gol în capacitatea de descurajare”: Europa dispune de măsuri pentru a răspunde incidentelor și, în extrema cealaltă, de opțiuni militare, însă nu are un răspuns clar între cele două. Reacția lentă și insuficientă a statelor europene le permite Rusiei să testeze „cât de departe poate merge”, a spus el.
Stabilirea responsabilității reprezintă o provocare. Moscova folosește adesea intermediari, inclusiv persoane recrutate prin Telegram, a explicat Anastasia Pociumban, specialistă în amenințări hibride la Consiliul German pentru Relații Externe. Aceasta a adăugat că unele state folosesc timpul necesar investigațiilor pentru a amâna măsuri costisitoare sau pentru a evita panică.
NATO a declarat încă din 2016 că un atac hibrid ar putea activa articolul 5, clauza de apărare colectivă. Totuși, nu există o definiție exactă a ceea ce constituie un atac ce ar depăși această limită. Pawlak s-a întrebat dacă liderii europeni știu cu adevărat care este linia roșie.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Defensiva împotriva dronelor se îmbunătățește la granițele NATO, marinele europene își protejează mai eficient infrastructura maritimă, iar unele state opresc navele suspectate că fac parte din flota-fantomă a Rusiei. Problema rămâne prevenirea următorului atac.
După ce a acuzat Rusia în cazul de la Leipzig, Germania a decis să închidă un consulat rus, să restricționeze accesul la vize pentru cetățenii ruși și să ofere sprijin suplimentar Ucrainei. Edward Lucas, jurnalist britanic și analist de securitate, consideră că aceste măsuri ar fi trebuit implementate mult mai devreme, după ocuparea Crimeei în 2014.
Experții intervievați de Kiev Independent sunt de acord că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Moscova, dar sugerează strategii diferite. Pawlak pledează pentru stabilirea unor consecințe clare: dacă Rusia acționează într-o anumită manieră, statele europene ar trebui să anunțe din timp ce măsuri vor lua, cum ar fi un nou transport de arme pentru Ucraina.
Lucas propune un răspuns mai greu de anticipat, prin acțiuni coordonate în mai multe țări. De exemplu, un act de sabotaj ar putea fi urmat de o anchetă privind spălarea banilor într-un stat și de reținerea unei nave nesigure în altul. Potrivit lui, o astfel de reacție ar transmite Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Cu toate acestea, Lucas avertizează că este esențial ca statele europene să fie pregătite să își respecte angajamentele, inclusiv în caz de amenințări de escaladare din partea Rusiei. Dacă o țară reacționează și apoi se retrage la prima amenințare, efectul ar putea fi contrar așteptărilor.
Exemplele anterioare ilustrează dificultățile cu care se confruntă statele aflate în prima linie. În 2022, Lituania a restricționat tranzitul de bunuri sancționate către Kaliningrad, dar temerile legate de amenințările Rusiei au dus la presiuni pentru relaxarea măsurii. Ulterior, Estonia a încercat să oprească un petrolier suspectat că încalcă sancțiunile, însă intervenția unui avion de luptă rus a împiedicat acțiunea asupra navei.
Din aceste motive, Lucas propune un răspuns comun: dacă Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni și din partea Suediei, Germaniei sau Marii Britanii. Astfel, țara vizată direct nu ar suporta singură riscul unei confruntări cu Moscova.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nu-mai-este-un-razboi-hibrid-sabotajele-atribuite-rusiei-devin-tot-mai-indraznete-iar-europa-nu-stie-unde-sa-traseze-linia-rosie
Sursa foto: Inquam Photos
