De fiecare data cand luna decembrie se apropie, inevitabil oamenii intra intr-un freamat de nedescris. Vine Craciunul si sentimentul pe care il traim odata cu aceasta sarbatoare este atat de intens si emotionat incat este greu sa il descriem in cuvinte.
Cu totii traim cu intreaga noastra fiinta Craciunul si pentru multi dintre noi inseamna amintiri dragi. Asociem sarbatoarea Nasterii Domnului cu ideea de familie, traditie, cadouri și mese imbelsugate. Mai nou, Craciunul inseamna pentru noi o imagine idilica a unei case decorate ca in filmele americane. Probabil multi, atunci cand segandesc la aceasta sarbatoare, au in minte cel mai cunoscut si difuzat film al iernii: “Singur acasa”.
Pentru copiii nascuti inainte de anii ’90, imaginile din aceasta pelicula sunt iconice, fiind esenta despre cum ar trebui sa arate un Craciun idilic. Dar de ce avem totusi nostalgia sarbatorilor de odinioara? Pentru foarte multi, modul in care sarbatoream Craciunul inainte de Revolutie, ramane o amintire mult prea pretioasa si pe care poate nu am schimba-o cu nimic.
O poezie pe care o spuneam cand eram mici incepea asa:
“Prin nameti, in fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos batran c-un iepura
Inhamat la sanioara.”
E din poezia “Uite, vine Mos Gerila”. In vremea comunismului, Mos Craciun era denumit Mos Gerila. A fost o denumire adoptata datorita sau din cauza influentei rusesti ce a avut loc pe teritoriul Romaniei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Comunismul impus fortat a adus cu sine o multime de schimbari, inclusiv de cutume. Și, cum spuneam, chiar și Craciunul s-a schimbat. Ceausescu a dorit sa stearga din constiinta romanilor tot ce inseamna Craciunul religios. Desi, la orgini Craciunul este o sarbatoare pagana, precrestina, asociata cu mai multe celebrari din Babilon, Roma antica sau din tarile scandinave unde se sarbatorea Yule, abia in anul 264, cand Saturnaliile romane au cauzt pe data de 25 decembrie imparatul Aurelian a spus ca aceasta este ziua in care s-a nascut soarele. Mai tarziu, in anul 320, Papa Iulius a proclamat ca aceasta zi sa fie asociata cu nasterea Domnului. Sa revenim insa la Craciunul de dinainte de anii ‘90.
Mos Gerila pe care il stiam in copilarie isi are ca origini traditiile din Rusia. In aceasta tara, il avem pe Tata Ger sau Ded Moroz. Acesta, spre deosebire de mosul pe care il stim noi in ziua de azi, imbracat in haine rosii cu alb si cizme negre, cu o caciulita cu mot, poarta o haina lunga, albastra sau rosie uneori, pasopalata cu blana alba, purtand un toiag cu care aduce gerul. Ded Moroz era, de fapt, un zeu batran care avea puterea de a aduce iarna. Acesta este insotit de Snegurochka, o fecioara a zapezii. Daca doriti sa vedeti o poveste minunata despre cele doua personaje, recomandam “Snegurochka”, un film animat din 1952, de o frumusete extraordinara. Totusi, idilicul acestor legende rusesti nu avea nimic de-a face cu Craciunul Comunist. In acea perioada, zilele de Craciun erau lucratoare. Abia incepand cu 27 decembrie se dadea startul petrecerilor de iarna. Mosul venea de Revelion aducand, nu bardul, ci pomul de iarna. Insa asta nu a impiedicat multe famili sa sarbatoreasca traditia straveche.
Dar nostalgia exista. Fiind vremuri grele, din cauza austeritatii ceausiste, copiii aveau putine ocazii de a primii cadouri. Asa ca, de Craciun, asteptam cu totii, cu sufletul la gura, sa vina Mos Gerila cu sacul si sa ne aduca daruri. Neamurile sau prietenii se deghizau intr-un mos destul de stangaci reprezentat si veneau cu sacul la copiii care credeau pana-n maduva oaselor ca acel personaj misterios exista cu adevarat. Primeam carti si jucarii, fructe si ciocolata. Nu putem uita papusile Aradeanca sau masinutele chinezesti care se intorceau cu o cheita metalica. Cicolata Ambasador și acea ciocolata rotunda cu Scufita rosie (cu gust intens de zahar) erau si ele in sac. Cat de bune ni se pareau! Bomboanele prinse in pom, ghirlandele facute din hartie colorata si globurile pastrate cu grija, pentru ca erau extrem de fragile, erau completarea magiei din seara in care Mos Gerila venea.
Cand deschideai usa unui apartament, desi caldura era destul de rara in acele vremuri, simteai in sfarsit un aer placut, ce venea de la aragazul pe care sfaraiau oalele cu sarmale si de la cuptorul in care se coceau cozonaci. Meniul era identic peste tot. Cei care aveau bunici la tara, puneau pe masa si o friptura. Cei care nu, aveau dificultati in a gasi carne, insa nimic nu era imposibil. Cumva, cumva, pentru Craciun, faceau rost. Cert este ca cei mici nu simteau decat bucuria de a sta la masa cu familia si de a desface cadourile. Cred ca multi dintre noi, trecuti de 40 de ani, isi aduc aminte cu drag de perioada cand sarbatoream Craciunul in acele vremuri. Da, erau multe lispuri, dar parca intreaga bucurie avea o oarecare inocenta.
Acum posibilitatile sunt multe si, o familie cu venituri medii, resuseste sa puna destule sub brad. Insa atunci, chiar daca nu aveai ce sa cumperi, toate cele capatate erau primite cu mai multa bucurie. Papusa de sub pomul de iarna sau cartea aceea cu Ciresarii…ce amintiri trezeau de fiecare data cand ne uitam la ele! Azi, auzim putini tineri, nascuti dupa ‘90, care isi aduc aminte cu atata dragoste de o anumita zi de Craciun. Iar copiii acestei generatii, cu atat mai putin (desi nu este o regula generala).
Suntem in anul 2023. Anul acesta se fac 34 de ani de la Revolutia din decembrie ‘89. A fost greu, dar unele amintiri au facut perioada mai usoara si au lasat in sufletul nostru niste amintiri pe care nu le vom putea sterge niciodata. Caldura zilei in care sarbatoream Craciunul, geamurile aburite si mirosul cozonacului facut de bunica, cu nuca si rahat, uneori cu stafide, sunt lucruri pe care nu le putem sterge vreodata si pe care, probabil, cu greu le vom mai putea retrai. Totusi, putem crea noi amintiri, atata timp cat sarbatorim Craciunul cu sufletul curat si pastram traditiile cat mai vii in sanul familiei noastre. Trebuie sa nu uitam ca aceasta sarbatoare nu este despre cat de multe cadouri primim sau cate bucate punem pe masa. Aceasta sarbatoare inseamna iubire si familie.
