Copiii trăiesc emoțiile cu intensitate. Bucuria este explozivă, frustrarea apare rapid, iar tristețea poate părea copleșitoare. Chiar și în situații care, pentru un adult, par minore. Aceste reacții fac parte din dezvoltarea normală. Însă uneori emoțiile devin atât de puternice încât copilul nu mai reușește să revină singur la echilibru.
Pentru părinți, aceste momente pot fi greu de gestionat. Crizele aparent neașteptate, schimbările rapide de dispoziție sau reacțiile intense la situații obișnuite ridică întrebarea dacă este vorba doar despre o etapă sau despre o dificultate reală de reglare emoțională. Înțelegerea modului în care funcționează aceste reacții este primul pas spre sprijinul potrivit.
Ce înseamnă reglarea emoțională și cum se dezvoltă
Reglarea emoțională reprezintă capacitatea copilului de a recunoaște ce simte, de a tolera emoțiile intense și de a reveni treptat la o stare de calm. Această abilitate nu este prezentă de la început. Ci se construiește în timp. Cum? Prin experiențe repetate și prin sprijinul adulților.
În unele situații, pentru a înțelege mai bine modul în care reacțiile emoționale sunt susținute la nivel neurologic, se folosesc metode de evaluare precum cartografierea creierului. Aceasta oferă informații despre echilibrul dintre activare și relaxare. Astfel de evaluări ajută la observarea tiparelor individuale. Fără a pune etichete sau a reduce comportamentul copilului la o singură explicație.
Semnele care pot indica dificultăți de autoreglare
Lipsa de reglare emoțională nu înseamnă doar crize intense. Uneori apare sub forme mai subtile. Copilul se enervează rapid, îi este greu să accepte schimbările sau reacționează disproporționat la greșeli mici. Alteori, emoțiile sunt ținute în interior, iar tensiunea apare sub forma retragerii sau a oboselii accentuate.
Un indicator important este durata revenirii la calm. Este normal ca un copil să se supere, însă atunci când îi ia foarte mult timp să se liniștească sau are nevoie constant de intervenția adultului, poate fi un semn că mecanismele de autoreglare sunt încă fragile. De asemenea, dificultățile de somn, sensibilitatea la zgomot sau reacțiile intense după o zi de școală pot fi legate de același proces.
De ce emoțiile par uneori „prea mari”
Creierul copiilor este încă în dezvoltare, iar zonele responsabile de control și planificare se maturizează mai târziu decât cele implicate în reacțiile emoționale. Din acest motiv, emoția apare rapid, iar controlul vine cu întârziere. Copilul nu alege să reacționeze intens, ci pur și simplu nu are încă instrumentele necesare pentru a gestiona momentul.
Factorii externi pot amplifica aceste reacții. Oboseala, suprastimularea, schimbările de rutină sau presiunea performanței cresc nivelul de activare al sistemului nervos. În aceste condiții, chiar și situațiile mici pot declanșa reacții mari, deoarece resursele de reglare sunt deja consumate.
Cum poate fi antrenată reglarea emoțională pas cu pas
Reglarea emoțională se învață prin repetiție și prin experiențe sigure. Copiii au nevoie să vadă cum adulții gestionează emoțiile, să primească timp pentru a se liniști și să fie ghidați în identificarea trăirilor lor. Denumirea emoțiilor, pauzele scurte și rutinele previzibile contribuie la formarea acestui proces.
Activitățile care implică mișcare, respirație controlată sau alternarea perioadelor de concentrare cu cele de relaxare pot ajuta creierul să treacă mai ușor dintr-o stare de activare în una de calm. Important este ca intervențiile să fie adaptate ritmului copilului și să nu fie percepute ca o corectare permanentă a comportamentului.
În anumite situații, când dificultățile de reglare sunt însoțite de impulsivitate sau dificultăți de atenție, sunt discutate și abordări orientate spre antrenarea autoreglării. De exemplu, metodele de tip neurofeedback ADHD sunt menționate în contextul susținerii capacității de autoreglare, ca parte a unor programe mai ample dedicate echilibrului emoțional și cognitiv.
Echilibrul dintre emoție și siguranță
Emoțiile intense nu sunt un semn că ceva este în neregulă, ci că procesul de învățare emoțională este încă în desfășurare. Copiii au nevoie de spațiu pentru a experimenta, de limite clare și de adulți care să rămână calmi în momentele dificile. În timp, aceste experiențe repetate construiesc capacitatea de autoreglare.
Atunci când reacțiile emoționale devin frecvente, afectează relațiile sau activitățile zilnice, sprijinul unui specialist autorizat poate ajuta la înțelegerea cauzelor și la identificarea unor strategii potrivite, adaptate modului în care copilul procesează emoțiile și răspunde la mediul din jur.
